Prima pagină » Blog » Importanta si beneficiile echitatiei terapeutice

Importanta si beneficiile echitatiei terapeutice

  • de

“Rabdarea si loialitatea cailor dau nastere frecvent la sentimente pozitive pentru copii, facand relatia cu un cal utila in special pentru un copil care are dificultati in viata”

Hipocrate a fost primul om care a descris beneficiile terapiei ecvine in scopuri medicale, sustinand ca a calari pe spatele unui cal este un exercitiu universal. (Riede, 1987) Ulterior profesionistii din domeniul medical din Germania, Italia, Austria, Anglia si SUA, au folosit caii in scopuri medicale pentru oamenii si copii cu dizabilitati. (Macauley & Gutierrez, 2004)

In zilele noastre, este necesar sa clasificam in doua mari categorii, activitatile ce implica cabalinele. Astfel avem activitati asistate de cai(Equine assisted activities – EEA) si terapie asistata de cai(Equine assisted theraphy – EAT). Activitatile asistate de cai sunt activitati centrate pe cal, in care scopul este invatarea deprinderilor de calarie si imbunatatirea calitatii vietii. (Macauley & Gutierrez, 2004)

In ceea ce priveste terapia asistata de cai, ea reprezinta integrarea calului intr-o activitate menita sa ajute la nivel fizic, occupational si verbal. Totodata terapia asistata de cai se poate imparti in doua categorii distincte: terapia asistata de cai pentru probleme la nivel fizic si terapia asistata de cai in cazul tulburarilor psihice, neuro-psihice sau de dezvoltare, dintre care amintim: tulburari din spectrul autist(TSA), depresie, anxietate.

Terapia asistata de cai pentru probleme fizice este folosita pentru cresterea puterii, echilibrului si pentru o buna postura. Efecte pozitive ale terapiei asistate de cai au fost observate in paralizie cerebrala, scleroza multipla si leziuni ale maduvei spinarii. O serie de beneficii, preluate din studiile de specialitate:

1. Calaria are efect in cresterea echilibrului la persoane cu probleme vestibulare. (Kauffman & Biery, 1989)

2. Coordonarea extremitatilor a crescut la adultii si copii cu dizabilitati fizice in urma unui program terapeutic de calarie. (Brock, 1988)

3. Calaria pe spatele unui cal are o componenta senzoriala si una emotionala care sunt greu de masurat, dar ofera speranta si bucurie, persoanelor pentru care miscarea este dificila sau imposibila. (Wingate, 1982)

4. Participantii unui studiu, care aveau paralizie cerebrala, si-au imbunatatit postura, incidenta caderilor a scazut, au experimentat un control mai bun asupra capului si libertatea de miscare a crescut, in urma unui program de terapie ecvina de cinci saptamani. (Saywell, 1975)

5. Intr-un alt studiu, participantii cu paralizie cerebrala, de varste cuprinse intre 4-12 ani, au dezvoltat o mai mare incredere in fortele proprii si o postura mai buna. (MacKinnon, Noh, Lariviere, MacPhail, Allan, & Laliberte, 1955)

Hipoterapia este o experienta dinamica, efectele sale putand fi explicate prin neuroplasticitate si invatare motorie. Neuroplasticitatea se refera la capacitatea sistemului nervos central(SNC) de a modifica si recunoaste, ca un rezultat al practicii si experientei. Prin repetarea miscarii ritmice a calului, un copil experimenteaza si invata sa anticipeze miscarile cabalinei. Astfel copii invata sa produca miscari compensatorii care reduc deplasarea centrului lor de greutate ceea ce ii determina sa continue sa ramana pe cal. Terapia asistata de cal pentru persoanele cu probleme fizice, ofera variatii in practica, incurajeaza pacientii in rezolvarea problemelor si totodata sa descopere noi strategii pentru o postura cat mai buna. (Macauley & Gutierrez, 2004)

In ceea ce priveste terapia asistata de cai pentru persoanele cu tulburari din spectrul autist(TSA), Pavlides (2008) a strans intr-un manual dovezi predominant anecdotice legate de terapia asistata de cai si TSA, sugerand ca utilizarea acestei forme de terapie dezvolta aptitudini senzoriale si sociale, gestonarea comportamentelor problematice si imbunatatiri ale calitatii vietii. O serie de beneficii, preluate din studiile de specialitate:

1. Crearea unei legaturi emotionale – in loc de comunicarea verbala, copii cu TSA experimenteaza comunicarea fizica alaturi de cai. Invatand sa aiba grija de cabaline, prin periaj, imbratisari si mangaieri, copii asociaza grija pe care o ofera cu sentimente, astfel se formeaza o legatura emotionala. Aceasta legatura poate conduce spre dezvoltare la nivel social si de comunicare.

2. Dezvoltarea abilitatilor cognitive si lingvistice – in cadrul unei sedinte de terapie, copilul urmeaza instructiuni exacte, dar sub forma unei activitati distractive, cum ar fi atingerea coamei sau ridicarea mainilor in aer, etc. Calul asigura un mediu natural de invatare deoarece copilul este motivat sa se miste, iar terapeutul poate opri calul, daca acesta nu raspunde unei instructiuni, pentru a invata copilul ca intai trebuie sa raspunda si doar dupa ce a dat raspunsul porneste din nou. (Sarris, 2016)

3. Beneficii senzoriale – copiii cu autism iubesc de obicei stimularea senzoriala oferita de cal in timpul unei plimbari. Organele de simt vestibulare (sau echilibru) aflate in interiorul urechilor interne ale copilului sunt stimulate cu schimbari de directie, viteza si inclinari. Miscarea fortata a corpului copilului impins impotriva calului stimuleaza muschii si articulatiile copilului; atingerea blanii calului ii stimuleaza pielea. In plus, sunetele si mirosurile calului si intregul mediu ecvin sunt atat de interesante incat copiii care refuza alt tip de terapie, sunt adesea motivati sa coopereze cand vad calul. (Gabriels, Pan, Guerin, Dechant, & Mesibov, 2018)

4. Beneficii fizice – copiii cu autism prezinta adesea o diminuare a coordonarii, a fortei si a tonusului muscular care ii face sa para stangaci. Pe masura ce copilul isi ajusteaza constant corpul pentru a ramane si a controla calul in timpul schimbarilor de viteza, directie, dealuri si curbe, el isi dezvolta forta. Mentinerea unor pozitii de ingenunchiere sau in picioare pe cal, ajuta copilul sa dezvolte echilibrul si controlul. (Gabriels, 2015)

5. Reducerea iritabilitatii – cercetatorii de la Universitatea din Colorado, Anschutz Medical Campus au demonstrat o reducere semnificativa a iritabilitatii si au vazut efectele pozitive la nivel social si in comunicare, la copii cu TSA dupa zece saptamani de terapie cu cai. (Gabriels, 2015)

Putem conchide ca hipoterapia, prin afectarea simultana a mai multor sisteme, cum ar fi sistemele senzoriale, musculare, scheletice, limbice, vestibulare si oculare, conduce la beneficii psihologice, sociale si educationale care pot fi evidentiate in modele de comportament utilizate in alte medii. (Granados & Agis, 2011)

Va asteptam cu drag, sa va programati:

Locatia Caii din Vale – Betfia

Psiholog Filimon Cristiana Bianca

Nr. Telefon 0771353146

Bibliografie

1. Brock, B. (1988). Effect of therapeutic horseback riding on physically disabled adults and children. Therapeuitc Recreation Journal, 34-43.

2. Gabriels, R. (2015). The benefits of therapeutic horse riding for autistic children. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 10-12.

3. Gabriels, R., Pan, Z., Guerin, N., Dechant, B., & Mesibov, G. (2018). Long-Term Effect of Therapeutic Horseback Riding in Youth With Autism Spectrum Disorder: A Randomized Trial.

4. Granados, A., & Agis, F. (2011). Why Children With Special Needs Feel Better with Hippotherapy Sessions: A Conceptual Review. The Journal of Alternative and Complementary Medicine, 21-22.

5. Kauffman, N., & Biery, M. (1989). The effects of therapeutic horseback riding on balance. Adapted Physical Activity Quarterly, 221-229.

6. Macauley, B., & Gutierrez, K. (2004). The Effectivness of Hippotherapy for Children With Language-Learning Disabilities. Communication Disorders Quarterly, 205.

7. MacKinnon, J., Noh, S., Lariviere, J., MacPhail, A., Allan, D., & Laliberte, D. (1955). A study of therapeutic effects of horseback riding for children with cerebral plasy. Physical and Occupational Therapy in Pediatrics, 17-34.

8. Pavlides, M. (2008). Animal assisted interventions for individuals with autism. London: Jessica Kingsley Publishers.

9. Riede, D. (1987). The relationship between man and horse with reference to medicine throughout the ages. People Animals Environment, 26-28.

10. Sarris, M. (2016, 3 25). https://iancommunity.org/aic/study-finds-benefits-therapeutic-riding-autism. Retrieved 5 14, 2019, from Autism Inpatient Community: https://iancommunity.org/aic/study-finds-benefits-therapeutic-riding-autism

11. Saywell, S. (1975). Riding and ataxia. Physiotherapy, 334-335.

12. Wingate, L. (1982). Fesability of horseback riding as a therapeutic and integrative program for handicapped children. Physical Therapy, 184-186.